În atelierul lui din Ocna Sibiului, Simion Cojocaru, mesterul obiectelor în miniatura lucreaza singur, pentru ca la o asemenea îndeletnicire doar cei rabdatori pot sa reuseasca sa duca la bun sfârsit un obiect: „Lucrez singur. Adevarul e ca trebuie multa rabdare la treaba asta si n-am dat de om care sa aiba atata rabdare”. Mesterul relizeaza o miniatura în doua-trei zile. Munca nu se plateste la adevarata ei valoare, dar fiind iesit la pensie, se ocupa si cu asa ceva. În trecut, a lucrat si rotarie, facea carute pentru C.A.P. „Am un atelier acasa si mi-a placut sa muncesc toata viata. Am înca putere, la cei 74 de ani ai mei”, spune senin mestesugarul. Plin de viata asa cum este, ne mai marturiseste ceva: la Sibiu vine de obicei pe bicicleta. Este tare activ la anii lui: „Îmi place sa fac miscare. Eu am fost sofer. Si acum mai lucrez uneori, pe macara” ne mai mestesugarul. „Azi-mâine mor si vreau sa ramâna ceva dupa mine”.
De-a lungul vietii, pe lânga sofat si obiecte minuscule, domnul Cojocaru a facut si mori la scara mare în Sibiu, ca cea de la Crama Ileana”. De multe ori si-a dat si multe din operele lui ca donatii: „Am donat mai demult si o roata mare, si cateva roabe de lemn. Acum am donat o caroaie (roaba) de tip Turnisor, aveau sasoaicele multe din astea. Am donat mai demult doua roabe si o caroaie de lemn”. Încrezator în ceea ce face, Simion Cojocaru îsi asterne fiecare seara cu un gând frumos despre ceea ce inventeaza el si ce parere are lumea despre aceasta: „Eu cred ca le plac pentru ca le considera un fel de traditie, ca asta a fost primul mijloc de transport, înainte de tractor si de celelalte. Acum acestea devin istorie. Lucrurile se schimba, folosesc roti de cauciuc etc. Si de-asta oamenii vor sa aiba în casa. Câte piese are caruta mare, atâtea are asta mica, niciun bat nu e împlântat la nimereala... Si, în plus, toate miniaturile sunt functionale, oamenii pot vedea cum era folosita fiecare dintre ele”.
