Ma uit de o ora la un film despre viata nu stiu cui. De ce ma uit? Nu retin nimic,nu ma intereseaza, nu inteleg de ce s-a nascut cand trebuia sa moara. Ca sa insemne ceva,zice el, dar eu i-as spune ca-i doar un pumn de tarana, ca si mine. In dreapta mea asta mic a adormit cu o jucarie in mana. Mai exact o broasca testoasa cu numere infipte-n carapace si de fiecare data cand ma misc se aude 1 sau 2, ca si cum cineva mi-ar numara gandurile. I s-a prelins din rasuflarea calda un fir pe bratul meu si ma frige, ma tine nemiscat minute in sir si daca as putea nici n-as mai respira de teama sa nu se evapore.
In fiecare zi, in drum spre casa, cumpar flori. Nu le ofer nimanui, ba chiar odata ajuns acasa,le abandonez absent pe masuta de langa usa, langa chei si plicurile gasite in cutia postala. N-am cautat sa inteleg de ce fac asta si rad de mine in fiecare dimineata cand ma intampina la iesire conglomerate ofilite si colorate strident. Intr-una din dimineti n-am mai gasit nimic, desi imi puteam aminti ca ajunsesem acasa cu niste trandafiri galbeni. A fost un bun prilej sa ma cred, pret de cateva minte, nebun de-al binelea. Mai tarziu, in aceeasi zi, urma sa aflu ca fiul meu le-a putut gasi o intrebuintare, oferindu-le mamei sale care il astepta. Il asteapta de 12 ani si in ziua aceea el i-a rasplatit intr-un fel asteptarea... prin ceva luat de mine.
Oare cum a gandit el lucrurile,le-a gandit oare? Nu-l voi intreba niciodata. Am luat o pauza. Ma ranea asternutul in spate de atata caldura,aerul se imputinase si mi-am scos fiinta invinetita sa-si linga ranile in intuneric. Ma pietrificasem pe a treia treapta a scarilor din fata blocului cand gerul m-a muscat de gat tragand adanc din letargia oaselor mele. La cativa pasi de mine o pisica incerca usa cu piciorul, cautand adapost si m-am simtit mai aruncat in nepasare decat ea. Dar mie mi se deshide o usa, eu nu fortez cu piciorul pentru ca am cheia usilor catre mine.
Cand m-am intors filmul se terminase si aproape ca mi-a parut rau. Trebuia sa fi fost mai atent, poate as fi descoperit in el una dintre formulele fericirii. Pe pat nu gasesc piciorul dezgolit al vreunei femei, gasesc obrajii incinsi si mainile deasupra capului ale unui barbat in miniatura. Acum pare imposibil, dar si el e barbat si peste cativa ani,in locul linistii din obraji, ii voi zari umbra barbii crescand pe masura ce rasuflarea ii va fi tot mai agitata...
A ramas in mine tot frigul respirat afara si ma-nfioara rasuflarea calda ajunsa pe pielea mea. Fericirea e langa mine. Din multele sale definitii aceasta imi pare cea mai valabila. O pot mirosi, o pot atinge, ma poate incalzi, imi va zambi dimineata cand se va trezi inaintea mea... In noaptea asta nu mai dorm. Mi-am facut carare intre pat si cel mai apropiat fotoliu,masor camera in pasi straini de gravitatie. Zbor fara aripi,plutesc in ceata inhalata deasupra scrumierei. Aici e zgomotul unui rost, in mine, haosul dezordinii. Aici e febra iubirii,in mine gerul iernii care nu mai pleaca. Atata bine si atata rau, iarna si frig, toate intr-o singura noapte, intr-un singur om. Termin tigara asta si inchid ochii, nu adorm, dar macar nu mai vad fantoma timpului trecut, umbland pe pereti, dansand lasciv in fata retragerii mele!