Mi te-ai aratat in multe forme si in multe limbi. Datorita tie stiu acum limba lui Shakespeare si n-ai nicio idee cat de mult m-a ajutat asta la scoala sau in iesirile in strainatate! Mai tii minte, prietena mea, cand ti-am zis ca vreau sa scriu? Sa adaug noi taramuri universului literar? Mi-am inceput povestile sfioasa, iar atunci cand simteam ca nu mai pot continua, tu mi-ai aratat calea cea buna, cu aventuri inimaginabile ale unor personaje magice. Pana sa te descopar cu adevarat, aproape mereu te abandonam intotdeauna in favoarea filmelor de actiune, dar atunci cand m-ai prins in mrejele istorisirilor tale, am aflat ca tu esti filmul perfect. De atunci nu m-am mai plans de cum arata un personaj sau de aspectul unui peisaj pentru ca imi pot imagina tot ceea ce doresc. Daca n-ai fi existat, n-as fi rezistat incercarilor vietii. Cu ajutorul tau am pierdut in greutate, caci atunci cand toti imi spuneam ca nu aveam sa reusesc, ma incurajai cu citate memorabile si imi readuceai zambetul pe buze. De asemenea, personajele feminine descrise "suple si zvelte" m-au determinat (serios, ai cam exagerat acolo, de ce toate trebuie sa fie slabanoage!).
Limba romana a fost si este materia mea preferata, iar daca nu mi-ai fi fost un exemplu cu gramatica ta impecabila, nici acum nu as fi stiut unde se pun cratimele. M-am bucurat numai de noua si zece datorita tie! Mai am doar doua motive si inca nu ti-am zis tot ce vroiam! Ai observat ca mi-am implinit visul si am un blog de turism unde scriu? Si nu vorbesc de incercarile mele patetice de odinioara. La asta oamenii chiar citesc si comenteaza! Sincer, ar trebui sa intri si tu, portalul meu unde scriu se numeste www.destinatii.info si fara tine nu ar fi existat. Nu in ultimul rand, multumesc pentru ca mi-ai dat vise, sperante si obsesii (chiar trebuia sa-l faci pe John Snow atat de perfect, sau pe Arya Stark atat de descurcareata si isteata). Datorita tie acum stiu ce vreau de la viata si nu voi regreta niciodata ziua in care te-am luat de pe raft si m-am imbarcat intr-o calatorie de neuitat! De aceea, draga carte, te citesc eu. Tocmai am realizat cat de mult am scris si cat de personala am fost, nici n-ai zice ca e o postare pe un blog. Oricum, sper sa iti mai scriu cand voi avea ocazia. Pana atunci iti doresc numai bine!